Probleme sociale

Mitul
16

„Fiecare copil este un copil dorit. E nedrept pentru copii să-i aducem într-o lume în care nu sunt doriţi.”


Adevărul 16a. Fiecare copil este dorit de cineva; nu există un astfel de lucru: un copil să fie nedorit.

Un milion şi jumătate de familii americane doresc să adopte, unele atât de mult, încât deficitul de copii adoptabili este o sursă de depresie majoră. Există o cerere atât de mare pentru copii, încât s-a dezvoltat o piață neagră unde au fost vânduţi copii şi la preţul de 35.000$.[i] Nu sunt doriţi doar copiii „normali” – multe persoane solicită copii cu sindrom Down și au existat liste de peste o sută de cupluri care așteptau să adopte copii cu spina bifida.[ii]

Cererea pentru copii ar ține pasul cu oferta în cazul în care avortul ar fi făcut ilegal? Comitetul Național pentru Adopții (ANC) susține că cele mai multe femei ar alege să-şi păstreze copiii, dar numai 11% din copiii care ar fi fost avortaţi ar fi fost daţi spre adopție. Președintele ANC spune:

Dacă avortul ar fi scos în afara legii în totalitate, ar fi peste 68.400 de sugari albi și 3960 de copii de altă culoare care ar avea nevoie de familii adoptive.[iii]

Cei care stau la rând să adopte ar trebui în continuare să aștepte, dar aşteptarea ar fi mai scurtă și mai puțin chinuitoare.

Este important să se clarifice faptul că acest lucru nu are nici o legătură directă cu problema morală a avortului. Chiar dacă nimeni nu ar vrea să adopte un copil, tot nu ar fi corect să fie omorât. Ideea este pur și simplu că, dacă cineva nu vrea un copil, există alții care și-i doresc.

Adevărul 16b. Există o diferență între o sarcină nedorită și un copil nedorit.

Mulţi copii care la început nu sunt doriţi de mamele lor sunt foarte mult doriţi când sarcina e mai avansată și chiar mai mult, la naştere. Din păcate, multe femei care ar fi stabilit o legătură şi şi-ar fi dorit copilul în a șasea lună de sarcină, fac avort în luna a treia.

Sau, în alte cazuri, copii care sunt doriți la naștere, devin nedoriți peste șase săptămâni pentru că plâng în miezul nopții. Ar trebui ca hotărârea părinţilor (dacă aceştia vor sau nu copilul) să determine încă dacă pruncul merită să trăiască? Dacă acesta este un standard legitim înainte de naștere, de ce nu poate fi şi după?

Adevărul 16c. „Nedorit” descrie nu o condiție a copilului, ci o atitudine a adulților.

Problema nu o reprezintă copiii nedoriți, ci adulții care nu-i vor. Dorinţa este pur și simplu un sentiment subiectiv și schimbător al unei persoane față de alta. Copilul nedorit este o persoană reală, indiferent de sentimentele altcuiva pentru el. Ani de zile femeile au fost înjosite atunci când valoarea lor a fost judecată după faptul de a fi sau nu dorite de bărbaţi. După cum valoarea unei femei este reală indiferent dacă un bărbat i-o recunoaște sau nu, tot aşa valoarea unui copil este reală, indiferent dacă mama sau tatăl lui i-o recunosc. “Fiecare femeie sau copil, o femeie dorită sau un copil dorit” este un obiectiv bun, dar în cazul în care o femeie sau un copil nu sunt doriţi, aceasta nu justifică uciderea unuia sau a altuia.

Adevărul 16d. Ceea ce este cel mai nedrept pentru copiii nedoriți este să fie omorâţi.

În 1995 Joycelyn Elders, chirurg general al Statelor Unite, a declarat:

America are nevoie să depăşească relația sa sentimentală cu fătul.

Cruzimea acestei remarci, accentuată de faptul că a fost rostită de persoana care ar trebui să apere sănătatea din cea mai înaltă poziţie, demonstrează măsura până la care a devenit populară depersonalizarea nenăscutului.

Într-o zi soția mea discuta cu o femeie pro-alegere de ce ea este pro-viaţă. Femeia s-a uitat la Nancy și a spus: „N-ai văzut copiii fără adăpost de pe străzile orașului nostru? E crud pentru ei că trebuie să trăiască într-o lume ca asta!”. Soția mea a spus: „Bine, atunci de ce nu ne-am lua niște arme, tu şi cu mine, și să-i omorâm pe acei copii chiar acum. Să-i scoatem din mizeria lor”. Femeia a fost şocată (şi eu am fost un pic uimit), dar Nancy şi-a atins ţinta. Nu este un act de iubire și corectitudine să ucizi oameni doar pentru că sunt nedoriţi.

Unul dintre aspectele cele mai înșelătoare ale argumentării pro-alegere este faptul că face să pară că avortul este în interesul copilului. Acest lucru este atât de absurd, încât ar fi un motiv de râs dacă nu ar fi atât de tragic. O persoană micuţă este ruptă membru cu membru, pentru a nu mai vedea niciodată lumina zilei, pentru beneficiul ei? Proprietarii de sclavi au susținut că sclavia era în interesul negrilor, deoarece aceştia nu se puteau descurca pe cont propriu. Astăzi oamenii spun: „Eu nu pot avea acest copil pentru că nu-i pot oferi o viață bună”. Și care  este soluţia faptului de a nu fi capabil să-i dai o viață bună? Să-i iei şi  viaţa pe care o are. Să exploatezi oameni și să-i lipseşti de drepturile lor este întotdeauna mai ușor atunci când ne spunem nouă înșine că o facem pentru binele lor, şi nu pentru al nostru.

 

Referințe:
  • [i] D. James Kennedy, Abortion: Cry of Reality (Ft. Lauderdale, Fla.: Coral Ridge Ministries, 1989), p. 21.
  • [ii] The Michael Fund, 400 Penn Center, Pittsburgh, PA 15146.
  • [iii] Adoption: The Forgotten Alternative, New Dimensions, Octombrie 1990, p. 32.